Iubita mea, Sputnik – Haruki Murakami

„Cu toate acestea, n-am sa mai fiu niciodata cel de pana acum. De maine am sa devin alt om, desi nimeni nu o sa-si dea seama. Pe dinafara am sa fiu acelasi, cu toate ca in interiorul meu ceva a ars pana la capat si s-a stins. Trebuie sa curga sange. Cineva – sau ceva – din interiorul meu m-a parasit pe tacute si cu capul plecat. Usa s-a deschis, apoi s-a inchis la loc, iar luminile s-au stins. Azi e ultima zi cand sunt cel de acum. Ultima seara. Cand se vor ivi zorile, eu cel de acum voi fi disparut, iar in trupul meu va fi altcineva.”

„De ce suntem singuri? de ce trebuie sa fim atat de singuri? Suntem atat de multi oameni pe lumea asta, toti avem nevoie de altcineva si totusi ne izolam. Pentru ce? Oare Pamantul se roteste numai pentru a ne  alimenta singuratatea?”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s