Din altă lume

OLYMPUS DIGITAL CAMERAPână mai ieri mai credeam că tot ce citeam face parte dintr-o lume utopică, pentru că fiecare literă părea ruptă dintr-o lume a cărui înţeles părea fi ştiut de prea puţină lume. Deşi chiar şi atunci când am întâlnit magicianul din spatele cuvintelor, nu vroiam cu adevărat să cred… că el, acel suflet bun încătuşat în corpul acela mic, bătut de timp, încărunţit, şi sfrijit, cunoştea secretul. Secretul literelor magice ce mă făceau să tresar de emoţie de fiecare dată când întorceam filele cărţii. El nu avea cum să ştie, acel corp atât de normal, fără nimic care să îl scoată în evidenţă, cum să poată cunoşte atăt de multe secrete.

Nici chiar şi atunci când s-a aplecat să ajungă la nivelul meu, şi mi-a şters obrazul de lacrimile care au început să curgă nu am putut să cred. Şi nici atunci când i-am simţit atingerea pe obrazul meu mic, nu am putu să cred că este real. A început şă râdă cu poftă când i-am spus cuvintele care îmi măcinau sufleţelul şi imaginaţia. Şi atunci s-a coborât la nivelul meu şi mi-a şoptit, că atunci când se priveşte în oglindă nici lui nu îi vine să creadă, că el a realizat totul de lungul anilor, şi că îmaginea din oglindă nu are cum să fie atât de reală pe cât o simte, pentru că în adâncul sufletului său, este ceva mult mai mult decât  îmaginea prăfuită ce i se arată în oglindă.

M-am simţit şi mai nedumerită, dar mi-am reţinut restul lacrimilor, o fată frumuşică aşa ca mine nu trebuie să îşi arate lacrimile oricui, şi deja se adunase şi mai multă lume în jurul său. Anii au trecut, iar eu nu am mai căutat să văd imaginea autorului cum s-a schimbat de-a lungul anilor, am acceptat să urmez doar cuvintele, literele ce mă făceau să trec dintr-o lume magică în alta, prin suferinţă, bucurie, crimă, naştere, succes, înfrângere. Deşi am auzit vorbind-se de moartea tragică de care a avut el parte. Nu am vrut să cred, şi aşa cum mi-a spus, imaginea ce mi s-a conturat în faţa ochiilor nu a fost reală, nu avea cum să moară, doar imaginea reflectată de aceea oglindă a ochiilor noştri a murit, el trăieşte ca şi până ieri, şi poate este chiar mai viu.

L i t e r e, ce se transformă în C u v i n t e… amintiri veşnic uitate, transformate, povestite, repovestite, nu oameni, nu imagini, nu viaţă efemeră, trecut sau prezent sau viitor. Doar litere, pentru că oamenii mor, oasele se transformă în praf, imaginile se şterg în neant.

Şi totuşi încă mai cred…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s