La sud de graniţă la vest de soare

„Dispărem cu toţii, încet-încet. Unele lucruri dispar de parcă ar fi deconectate de la sursă, pur si simplu. Altele intră după o vreme, în ceaţă şi se sting. Nu rămâne decât deşertul „

„Am ajuns acolo în anul doi sau trei de facultate, într-o toamnă. Culorile şi noanţele frunzelor erau superbe, iar munţii ce împrejmuiau valea păreau vopsiţi cu sânge. Poalele munţiilor se pierdeau în mare, râul curgea frumos şi din când în când se auzeau căprioarele în pădure.”